surâde – Romanian verb conjugation

Romanian verb forms of surâde

Nominal Forms

Infinitiv: a surâde
Infinitiv compus: a fi surâs
Gerunziu: surâzând
Participiu: surâs

Cognates

-

Long Infinitive

surâdere

Indicativ

Prezent

eusurâd
tusurâzi
elsurâde
noisurâdem
voisurâdeţi
eisurâd

Perfect compus

euam surâs
tuai surâs
ela surâs
noiam surâs
voiaţi surâs
eiau surâs

Imperfect

eusurâdeam
tusurâdeai
elsurâdea
noisurâdeam
voisurâdeaţi
eisurâdeau

Mai mult ca perfect

eusurâsesem
tusurâseseşi
elsurâsese
noisurâseserăm
voisurâseserăţi
eisurâseseră

Perfect simplu

eusurâsei
tusurâseşi
elsurâse
noisurâserăm
voisurâserăţi
eisurâseră

Viitor I

euvoi surâde
tuvei surâde
elva surâde
noivom surâde
voiveţi surâde
eivor surâde

Viitor II

euvoi fi surâs
tuvei fi surâs
elva fi surâs
noivom fi surâs
voiveţi fi surâs
eivor fi surâs

Viitor I (popular)

euo să surâd
tuo să surâzi
elo să surâdă
noio să surâdem
voio să surâdeţi
eio să surâdă

Viitor II (popular)

euam să fi surâs
tuai să fi surâs
elare să fi surâs
noiavem să fi surâs
voiaveţi să fi surâs
eiau să fi surâs

Viitor I (popular)

euoi surâde
tuîi surâde
ela surâde
noiom surâde
voiîţi surâde
eior surâde

Subjonctiv

Prezent

eusurâd
tusurâzi
elsurâdă
noisurâdem
voisurâdeţi
eisurâdă

Perfect compus

eufi surâs
tufi surâs
elfi surâs
noifi surâs
voifi surâs
eifi surâs

Conditional

Prezent

euaş surâde
tuai surâde
elar surâde
noiam surâde
voiaţi surâde
eiar surâde

Perfect

euaş fi surâs
tuai fi surâs
elar fi surâs
noiam fi surâs
voiaţi fi surâs
eiar fi surâs

Prezent

Imperative

tusurâde
voisurâdeţi

Verbs similar to 'surâde'

râde, arde, crede, cure, curge, purcede, rade, screme, scrie, scurge,

Translations

  • smile, to have a smile on one's face
  • Synonyms & Antonyms

    Synonyms

    conveni
    atrage

    Etymology

    Borrowed from French sourire, modeled after the (related) native Romanian râde (“laugh”). See: French 'sourire'.

    Additional Information

    Sample Sentences

    • [...] bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o existență -cum sunt multe [...] (Sărmanul Dionis)
    • [...] aveau numai pentru el grijă și înțelegere — pentru el -și pentru portret. De copil încă el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii în orbitele lor. Ce frumos a fost papa ! zicea el surâzând și mumă-sa, auzindu-l, își ștergea într-ascuns lacrimile ei. (Sărmanul Dionis)
    • — Chemarea unui filozof ? zise umbra surâzând cu amărăciune — foarte bine ! Ceea ce zici tu îmi hotărăște soarta. Îmi voi aprinde lampa ș-oi căuta oameni. Memoriile vieții mele le vei găsi în saltarul acestei mese, când te vei întoarce. Eu [...] (Sărmanul Dionis)
    • Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. În haine de argint, [ cu ] frunți ca ninsoarea, cu ochi albaștri care luceau întunecat în lumea cea solară, cu sânuri dulci, netezi ca [...] (Sărmanul Dionis)
    • [...] trase perdelele sus și sta cu-o garoafă în mâinuța ei albă și privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. — Neprețuita ! șopti el uitându-se la ea. Ah ! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce ? și tocmai în fereastră ? Oare ea nu-l vedea ? Dar dacă-l vedea, dacă aceste zâmbiri aveau o intențiune... mică, cochetă, însă totuși ? — Redispăru. (Sărmanul Dionis)
    • Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surâdă, să nu-mi umple sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. E atât de bună; voi ruga-o să fie rea. (Sărmanul Dionis)
    • [...] să fii ? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut ? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam ! De n-aș fi fost defel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. — Floare ! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi că o inimă se rupe; stea ! cum lucești în cerul tău, fără să știi că un suflet moare. Și, în neștiința ta, ești și mai frumoasă, ești și mai mult cauza unor [...] (Sărmanul Dionis)
    • [...] scrisoare ții tu în mână, Mario ? Și cum arăți tu ? Ce ți-e ? zise un bătrân prietenos, care se ivi tocmai atunci în fereastră, ridicând cu mâna lui cea fină bărbia cea rotundă a fetei. Ea cercă a surâde, dar atât de dureros și atât de îngrijit... (Sărmanul Dionis)
    • [...] lui treceau ființe ciudate pe care nu le văzuse niciodată. „ Ah ! gândi el — în curând voi muri, aste-s deja umbre de pe ceea lume ”. Numai umbra lui proprie stătea dreaptă în perete, parcă surâdea și — ciudat ! — avea ochi albaștri. „ Dracul să te ia, gândi el, și umbra mea își bate joc de mine acuma ”. (Sărmanul Dionis)
    • ‎Norocul nu-ți surâde așa în orice zi ‎Nu credeam că viitorul mă va ferici (Scrooge: A Christmas Carol)