abbringe – Hunsrik verb conjugation

Hunsrik verb forms of abbringe

Infinitive

abbringe
/ˈapˌbriŋə/

Participle

abgebrung
Verb with object in accusative.

Present

ichbringe ab
dubringst ab
er;sie;das;mabringd ab
meerbringe ab
deerbringd ab
siebringe ab

Past

ichhon abgebrung
duhost abgebrung
er;sie;das;mahod abgebrung
meerhon abgebrung
deerhod abgebrung
siehon abgebrung

Conditional

Imperative

2nd sing.bring ab
2nd plur.bringd ab

Etymology

← ab + bringe