Nominal Forms
Infinitiv:
a defăima
Infinitiv compus:
a fi defăimat
Gerunziu:
defăimând
Participiu:
defăimat
Indicativ
Prezent
| eu | defaim |
| tu | defaimi |
| el | defaimă |
| noi | defăimăm |
| voi | defăimaţi |
| ei | defaimă |
Perfect compus
| eu | am defăimat |
| tu | ai defăimat |
| el | a defăimat |
| noi | am defăimat |
| voi | aţi defăimat |
| ei | au defăimat |
Imperfect
| eu | defăimam |
| tu | defăimai |
| el | defăima |
| noi | defăimam |
| voi | defăimaţi |
| ei | defăimau |
Mai mult ca perfect
| eu | defăimasem |
| tu | defăimaseşi |
| el | defăimase |
| noi | defăimaserăm |
| voi | defăimaserăţi |
| ei | defăimaseră |
Perfect simplu
| eu | defăimai |
| tu | defăimaşi |
| el | defăimă |
| noi | defăimarăm |
| voi | defăimarăţi |
| ei | defăimară |
Viitor I
| eu | voi defăima |
| tu | vei defăima |
| el | va defăima |
| noi | vom defăima |
| voi | veţi defăima |
| ei | vor defăima |
Viitor II
| eu | voi fi defăimat |
| tu | vei fi defăimat |
| el | va fi defăimat |
| noi | vom fi defăimat |
| voi | veţi fi defăimat |
| ei | vor fi defăimat |
Viitor I (popular)
| eu | o să defaim |
| tu | o să defaimi |
| el | o să defaime |
| noi | o să defăimăm |
| voi | o să defăimaţi |
| ei | o să defaime |
Viitor II (popular)
| eu | am să fi defăimat |
| tu | ai să fi defăimat |
| el | are să fi defăimat |
| noi | avem să fi defăimat |
| voi | aveţi să fi defăimat |
| ei | au să fi defăimat |
Viitor I (popular)
| eu | oi defăima |
| tu | îi defăima |
| el | a defăima |
| noi | om defăima |
| voi | îţi defăima |
| ei | or defăima |
Subjonctiv
Prezent
| eu | defaim |
| tu | defaimi |
| el | defaime |
| noi | defăimăm |
| voi | defăimaţi |
| ei | defaime |
Perfect compus
| eu | fi defăimat |
| tu | fi defăimat |
| el | fi defăimat |
| noi | fi defăimat |
| voi | fi defăimat |
| ei | fi defăimat |
Conditional
Prezent
| eu | aş defăima |
| tu | ai defăima |
| el | ar defăima |
| noi | am defăima |
| voi | aţi defăima |
| ei | ar defăima |
Perfect
| eu | aş fi defăimat |
| tu | ai fi defăimat |
| el | ar fi defăimat |
| noi | am fi defăimat |
| voi | aţi fi defăimat |
| ei | ar fi defăimat |
Prezent
Verbs conjugated like 'defăima'
ţesăla,
adăoga,
adăpa,
adăuga,
băga,
bălega,
băliga,
căca,
călca,
căsca,
defăima,
descălţa,
descălca,
descăleca,
descălica,
descărca,
deshăma,
destrăma,
dezbrăca,
dezbăra, etc. (List truncated at 20 verbs)
Verbs similar to 'defăima'
decima,
defila,
deforma,
defrişa,
deprima,
dărma,
debita,
decădea,
declama,
declina,
Translations
defame, to harm, to diminish the reputation of
defame, to disgrace, bring into disrepute
libel, to defame someone
malign, slander or traduce; to make defamatory statements about
slander, utter a slanderous statement about
traduce, to malign by making malicious and false or defamatory statements
Synonyms & Antonyms
Synonyms
- calomnia
- bârfi, ponegri, cleveti, huli, ocărî, batjocori, subaprecia, dispreţui
- ultragia
- insulta, jigni, ofensa
- stigmatiza
- înfiera, dezonora
- săpa
- unelti, urzi, submina, compromite
- ponegri
- calomnia, bârfi, ponosi
- pângări
- profana, necinsti, păta, terfeli, dezonora, batjocori, compromite
- necinsti
- dezonora, înjosi, insulta, ofensa, jigni
- năpăstui
- prigoni, persecuta, nedreptăţi, asupri, împila, oprima, ponegri, calomnia, bârfi
- murdări
- compromite, înjosi
- încondeia
- calomnia, bârfi, ponegri, înnegri
- huli
- ocărî, calomnia, ponegri, bârfi, insulta, înnegri, cleveti, blasfemia
- discredita
- compromite, ponegri
- blama
- dezaproba, reproba, critica, condamna, înfiera
Etymology
From Latin diffamāre, from fāma (“fame”). See: Latin '
diffamō'.
Additional Information
Sample Sentences
-
Tom și prietenii lui l-au defăimat pe general.
(Amsterdam)