Noun: cunună
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | cunună |
| Sg. Def. | cununa |
| Pl. Indef. | cununi |
| Pl. Def. | cununile |
Genitive
| Sg. Indef. | cununi |
| Sg. Def. | cununii |
| Pl. Indef. | cununi |
| Pl. Def. | cununilor |
Vocative
| Singular | cunună; cununo |
| Plural | cununilor |
Sample Sentences
Nouns inflected like cunună
fermecătură,
tușinătură,
altoitură,
junghetură,
ridicătură,
duplicătură,
sarică,
manichiură,
scoică,
zvinduitură,
mișcătură,
prădătură,
sipică,
sugătură,
tremurătură,
dibuitură,
lucrătură,
olecăitură,
începătură,
comisură, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
1. Inherited from Latin corōna, from Ancient Greek κορώνη (korṓnē). Doublet of coroană, which was a borrowing.
2. The /r/ to /n/ phonetical evolution is due to a hypercorrection of the rhotacisms which existed in some dialects of Old Romanian. See: Latin Nouns '
corōna', Latin Nouns '
corōna', Ancient Greek Nouns '
κορώνη'.
Translations