Noun: crimă
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | crimă |
| Sg. Def. | crima |
| Pl. Indef. | crime |
| Pl. Def. | crimele |
Genitive
| Sg. Indef. | crime |
| Sg. Def. | crimei |
| Pl. Indef. | crime |
| Pl. Def. | crimelor |
Vocative
| Singular | crimă; crimo |
| Plural | crimelor |
Sample Sentences
Nouns inflected like crimă
sfârlă,
botelniță,
palestră,
sfeclă,
endopericardită,
sforță,
mesapică,
mesalină,
mucarniță,
săpoaică,
mânzoaică,
turbosuflantă,
paraglobină,
ustensilă,
serată,
serină,
sepală,
sezină,
seanță,
sedilă, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Borrowed from French crime, from Latin crimen, from Proto-Italic *kreimen, from Proto-Indo-European *kréymn̥, from *krey- (“sieve”) + *-mn̥. See: French Nouns '
crime', Latin Nouns '
crimen'.
Translations