Noun: turtă
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | turtă |
| Sg. Def. | turta |
| Pl. Indef. | turte |
| Pl. Def. | turtele |
Genitive
| Sg. Indef. | turte |
| Sg. Def. | turtei |
| Pl. Indef. | turte |
| Pl. Def. | turtelor |
Vocative
| Singular | turtă; turto |
| Plural | turtelor |
Sample Sentences
Nouns inflected like turtă
sfârlă,
botelniță,
palestră,
sfeclă,
endopericardită,
sforță,
mesapică,
mesalină,
mucarniță,
săpoaică,
mânzoaică,
turbosuflantă,
paraglobină,
ustensilă,
serată,
serină,
sepală,
sezină,
seanță,
sedilă, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Inherited from Latin turta. Thought to derive from Latin tŏrta f (“twisted”), which yielded toartă in Romanian. Compare Aromanian turtã. See: Latin Nouns '
turta', Latin Nouns '
turta'.
Translations