Noun: titulatură
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | titulatură |
| Sg. Def. | titulatura |
| Pl. Indef. | titulaturi |
| Pl. Def. | titulaturile |
Genitive
| Sg. Indef. | titulaturi |
| Sg. Def. | titulaturii |
| Pl. Indef. | titulaturi |
| Pl. Def. | titulaturilor |
Vocative
| Singular | titulatură; titulaturo |
| Plural | titulaturilor |
Sample Sentences
Nouns inflected like titulatură
fermecătură,
tușinătură,
altoitură,
junghetură,
ridicătură,
duplicătură,
sarică,
manichiură,
scoică,
zvinduitură,
mișcătură,
prădătură,
sipică,
sugătură,
tremurătură,
dibuitură,
lucrătură,
olecăitură,
începătură,
comisură, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Borrowed from French titulature. See: French Nouns '
titulature'.
Translations