Noun: flamură
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | flamură |
| Sg. Def. | flamura |
| Pl. Indef. | flamuri |
| Pl. Def. | flamurile |
Genitive
| Sg. Indef. | flamuri |
| Sg. Def. | flamurii |
| Pl. Indef. | flamuri |
| Pl. Def. | flamurilor |
Vocative
| Singular | flamură; flamuro |
| Plural | flamurilor |
Sample Sentences
Nouns inflected like flamură
fermecătură,
tușinătură,
altoitură,
junghetură,
ridicătură,
duplicătură,
sarică,
manichiură,
scoică,
zvinduitură,
mișcătură,
prădătură,
sipică,
sugătură,
tremurătură,
dibuitură,
lucrătură,
olecăitură,
începătură,
comisură, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Probably from Greek φλάμμουρος (flámmouros). Was thought to be from Latin flammula, diminutive of flamma, but it is less likely that it was an inherited or popular word. Compare also the Albanian cognate flamur and Aromanian flãmburã, which probably come from the same Greek source. See: Latin Nouns '
flammula'.
Translations