Noun: câine
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | câine |
| Sg. Def. | câinele |
| Pl. Indef. | câini |
| Pl. Def. | câinii |
Genitive
| Sg. Indef. | câine |
| Sg. Def. | câinelui |
| Pl. Indef. | câini |
| Pl. Def. | câinilor |
Vocative
| Singular | câine |
| Plural | câinilor |
Sample Sentences
-
Dă câinelui un os. (Give the dog a bone.)
Nouns inflected like câine
brusture,
bulgăre,
nasture,
păduche,
staroste,
principe,
ciucure,
pieptene,
strugure,
latrone,
câine,
pește,
sporange,
șoarece,
mărăcine,
perciune,
ciorchine,
viezure,
cărbune,
arbure, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Inherited from Latin canis, canem. Compare Aromanian cãni and Istro-Romanian câre. See: Latin Nouns '
canis', Latin Nouns '
canis'.
Verbs referencing "câine"
French Nouns
chien.
Translations