Noun: armă
Long Infinitive of Verb:
Nominative
| Sg. Indef. | armă |
| Sg. Def. | arma |
| Pl. Indef. | arme |
| Pl. Def. | armele |
Genitive
| Sg. Indef. | arme |
| Sg. Def. | armei |
| Pl. Indef. | arme |
| Pl. Def. | armelor |
Vocative
| Singular | armă; armo |
| Plural | armelor |
Sample Sentences
Nouns inflected like armă
sfârlă,
botelniță,
palestră,
sfeclă,
endopericardită,
sforță,
mesapică,
mesalină,
mucarniță,
săpoaică,
mânzoaică,
turbosuflantă,
paraglobină,
ustensilă,
serată,
serină,
sepală,
sezină,
seanță,
sedilă, etc. (List truncated at 20 nouns)
Etymology
Inherited from Late Latin arma (“weapon”), from Latin arma (“defensive arms”), from Proto-Indo-European *h₂(e)rmos (“fitting”), from the root *h₂er- (“to join”). See: Latin Nouns '
arma'.
Translations